Poveste pentru părinți și bunici.

Ajutați-l pe Moti să se ajute singur...

(poveste pentru părinți și bunici)

Autor, Oltea Paraschiv

         Moti e un motănel curăţel şi frumuşel... Are însă o mare tristeţe: nu vrea la grădiniţă! Zadarnic s-a străduit mămica pisică şi tăticul motan să-i explice că la grădi e aşa şi pe dincolo... Moti plânge într-una, face risipă de lacrimi, se agaţă cu disperare de hăinuţele mamei...Nu vrea şi pace!

         - Ce-o fi cu el? Se întreabă tăticul, mămica, bunicul şi bunica. Doar e un motănel isteţel!

         Într-o zi în care Moti plângea parcă şi mai spornic la uşa sălii de grupă, doamna educatoare, cu un zâmbet de soare, a întrebat:

         - Cum l-aţi pregătit pe Moti pentru grădiniţă?

Doamna, mama lui Moti, a făcut ochii mari:

         - Să-l pregătim???

         - Desigur! Moti e un copilaş drăguţ căruia nu-i place, ca oricărui copil, de altfel, să fie abandonat...

         -Dar nu l-am abandonat! Doar l-am adus la grădiniţă...

         -Bun, atunci! Haideţi să vedem... Moti îşi pune singurel hăinuţele?

         -Ăăă... Nu! Îl ajutăm noi! Doar e mititel! Sare cu răspunsul buni care e şi dumneaei pe-acolo.

         -Moti serveşte masa singurel chiar dacă se murdăreşte pe blăniţă şi pe botişor?

         -A, nu se poate aşa ceva! Explică tatăl cu toată convingerea. Face prea mare murdărie! Îl hrănim! Îi dăm cu linguriţa mimând tot felul de jocuri...

         -Jocuri la masă? Întreabă doamna educatoare, luminându-se încetişor într-un zâmbet şi mai larg decât cel de la început.

         -Moti doarme singur în pătucul lui, desigur! Mai încearcă doamna educatoare o dată... Bunica rostogoleşte un răspuns plin de iubire şi mândrie:

         -Eu îl legăn pe picioare! Ştiţi, e aşa de scump! Adoarme imediat ce-şi termină biberonul cu ceai sau lapte!

         Doamna educatoare îi priveşte în continuare zâmbind şi întreabă:

         -Moti foloseşte singurel toaleta, nu-i aşa? Cred că este foarte bucuros că se poate descurca deşi e doar un pui micuţ!

         Toată lumea tace... Nu! Moti este ajutat să folosească oliţa! Doar e prea mic pentru vasul de WC... Ce vrea să spună doamna asta?! Doar noi ne iubim aşa de mult odoraşul!

         Parcă ghicindu-le gândurile şi neputinţa ori poate neştiinţa de-a iubi responsabil, doamna educatoare le spune:

         -Moti va fi pregătit pentru "lumea mare" care pentru el este, acum, grădiniţa, când îl veţi ajuta să se ajute singur. Până atunci se va simţi trădat de bunica, care nu mai vrea să-l legene pe picioare, părăsit de mami care-l îmbracă şi-l dezbracă, neiubit de tati care-l hrăneşte şi-n acelaşi timp se joacă cu el, şi-aşa mai departe....

         Moti îi privea pe toţi cu ochi mari, înlăcrimaţi. Ştia că despre el este vorba...

         Au plecat cu gândul că vor reveni atunci când Moti va fi pregătit pentru grădiniţă...