"-Toleranța se învață!"- ne asigură o rață...

Legumele cele certărețe și Oana- o fetiță inimoasă care adoră, ca toți copiii, magia.

 Magia timpului petrecut acasă, într-un spațiu numai al ei, al  mamei și al tatei...

Legumele certăreţe

                  de Oltea Paraschiv

Este sfârşit de săptămână…

Oana se bucură. Deşi îi place mult la grădiniţă, iubeşte zilele acelea în care stă mai mult cu mama şi tata, şi în care mama le prepară tot felul de bunătăţi şi delicatese.

      Miroase aşa de bine de la bucătărie! Oana, în pajama încă, deschide pofticioasă uşa şi… surpriză! Mama nu se zăreşte nicăieri însă pe masă, mare zarvă: într-un coşulet, nişte legume se certau :

“-Eu sunt roşioara grasă

Şi fac ciorbiţa gustoasă.

Nimeni nu mai e ca mine,

Plină sunt de vitamine!”

“-Hei, eu sunt cel mai de frunte:

Morcovul gustos şi dulce

Port cu mine o comoară

Sub camaşa gălbioară…”

“-Ei, doar gura e de voi!

(Sare ardeiul rotofei)

O aromă ca a mea,

Nu mai are nimenea!

De culoare… ce să zic:

Pot fi roşu, verzișor

Ba şi galben uneori...”

Vânăta, convinsă că ea este regina legumelor, tace cu subînteles şi doar îşi scutură partea verde din creştet care chiar seamănă cu o coroană… (oarecum!).

Ceapa îşi foieşte nenumăratele cămăşi şi  spune: 
“Puterea-i de partea mea!

Dacă  mă mai supăraţi,

Tare –o să mai lăcrimaţi!

Că sunt iute şi pişc tare

De năsucuri şi-obrăjoare…”

      Deodată, se face liniște. Apare mama care întârziase prin cămară cu aranjatul verzei în butoi.

      -Bună dimineaţa, fetiţa mea! Astăzi preparăm o salată de legume… Mă ajuţi şi tu?

      - Mămico, dintre toate legumele, care-i cea mai bună?

      - Toate sunt la fel de bune şi bogate in vitamine!

      Legumele tăceau chitic… dacă MAMA spune că toate-s la fel de bune… aşa o fi!

      Ziua se anunţa aşa interesantă  şi Oana abia aştepta să-şi pună şorţuleţul şi să fie… ajutor de bucătar.