Poezii create cu drag, pentru prichindeii mei inimoși.
marți, 19 decembrie 2017
duminică, 3 decembrie 2017
duminică, 26 noiembrie 2017
Dun- Dună, vrăjitorul cu inimă bună și Povestea Dunării
Povestea Dunării
de Oltea Paraschiv
A fost odată ca niciodată, demult, tare demult, un
izvoraş zglobiu.
El s-a născut într-o pădure , departe de aici, în
munţii cei mari. Nu ştiu de ce, oamenii o numeau Pădurea Neagră…
Puiul de apă se juca toată ziua. Clipocea vesel şi
încerca să împingă cu braţele lui de apă pietricelele neclintite şi morocănoase.
Uneori privea în sus, la stâncile cărora nu le vedea creştetele… Şi-ar fi dorit
şi el să fie mare, mare…
Într-o zi, pe malul său a poposit un vrăjitor bătrîn.
Aşa de bătrân ca şi lumea. Barba îi era lungă şi albă, sprâncenele bogate şi
curgătoare peste ochi verzi ca smaraldul.
Vrăjitorul, obosit de anii mulţi pe care-i purta în
spinare, şi-a plimbat vârful degetelor prin apa izvoraşului, înfiorându-l.
-Cum te cheamă? L-a întrebat bătrânul pe puiuţ
-Eu… eu sunt Izvoraşul. Atâta ştiu.
-Eşti un puiuţ cristalin şi rece…Ai putea să-mi
potoleşti setea care mă arde, dăruindu-mi puţin din trupul tău de apă?
-Sunt cam mic… Apă prea multă nu am dar ştiu că trebuie
să fiu darnic şi bun cu cei însetaţi… aşa m-a învăţat măicuţa mea acolo, în
adâncuri, înainte să văd lumina soarelui…
-Aşadar, îmi dai să beau?
-Da, da! Alege ce parte doreşti din undele mele. Răcoreşte-ţi
buzele uscate şi spală-ţi ochii osteniţi.
Vrăjitorul a scos dintr-un buzunar tăinuit al mantiei lui o sticluţă. Umbla cu multă grijă,
nu cumva s-o scape.
-Ce faci cu sticluţa aceea frumoasă? Spuneai că arzi
de sete. Nu bei? A întrebat, uşor nedumerit, Izvoraşul.
-Am un dar pentru tine.
-Da? Dar pentru dar? Dar... n-am făcut nimic deosebit!
-Crezi că-i puţin lucru să dai din apa ta unui om
însetat? Iată, eu sunt vrăjitorul Dun-Dună. Mi se spune aşa după cocoaşa din
spate care seamănă cu o dună de nisip… Am să torn în apa ta trei picături. Vei
deveni o apă mare, mare de tot care va curge peste multe ţări, până la marea
cea mare. Ca să nu te rătăceşti, voi smulge un fir din părul meu şi-am să-i
poruncesc să se aştearnă, călăuzindu-te. Ai să curgi pe unde-ţi va arăta el.
Vei fi ca o mamă. Vei pregăti daruri pentru cei a
căror ţări le vei străbate: peşti argintii, valuri purtătoare de corăbii, lunci
verzi. Iar la urmă de tot vei alcătui pentru ei o deltă cu felurite
necuvântătoare şi plante.
-Nu ştiu dacă sunt vrednic de cinstea pe care mi-o
faci…A spus izvoraşul parcă împuţinându-se de emoţie.
-Te-am văzut privind spre înălţimea stâncilor.
Îndrăzneţ. Te-am pus la încercare cerându-ţi din puţinul tău iar tu mi-ai
dat…Vei fi o apă despre care foarte multă lume va şti şi va vorbi de acum înainte!
Spunând toate acestea, vrăjitorul a picurat un strop.
Numaidecât, izvorul a început să se umfle, urmând întocmai firul de păr alb. La
a doua picătură deja era departe, mare şi frumos curgător. Devenise râu. La a
treia picătură crescuse aşa de mult că Dun-Dună nu-i mai vedea capătul…
Devenise fluviu!
-Te vei numi după numele meu! I-a mai strigat el. Ţi
se va spune Dunărea!
Apa cea mare ajunsese deja la marea cea mare…
Aşa s-a născut, dragi copii privitori şi ascultători,
Dunărea.
Imaginile sunt creația doamnei Olimpia Ștefan
Imaginile sunt creația doamnei Olimpia Ștefan
miercuri, 22 noiembrie 2017
Bucurii românești
Bucurii românești
(Oltea Paraschiv)
Traista
mea cu bucurii
E
dar românesc, să știi!
A
țesut-o bunicuța
Când
era boboc măicuța,
În
război de lemn curat
Cu
iubire descântat.
Eu,
un muguraș de fată,
Port
și ie, port și traistă.
Bulgăre
de bucurie,
Româncuță
sunt, se știe!
(Foto: Daniela Sbiera)
marți, 21 noiembrie 2017
duminică, 19 noiembrie 2017
Noapte bună!
Noaptea bună
(Oltea Paraschiv)
Îngerași cu ii- nflorate
De pe la români luate,
Noaptea bună o urzesc,
Din mâini stele risipesc.
Ruga lor șoptită blând
Curge lin peste pământ,
Leagănă copii și flori
De cu seară până-n zori.
"România este o anagramă pentru om în rai" (Nicolae Steinhardt )
Țara
mea
de Oltea Paraschiv
Undeva,
în lumea mare,
Între
Dunăre și Mare,
Între
munți până la cer
Și
câmpii din lăvicer
Între
vii de chihlimbar
Și
păduri fără hotar
E
ținutul românesc.
Trei
culori îl mărginesc:
Roșu-nflăcărat
și sfânt
Galben,
din soare răsfrânt,
Albastrul
din floarea zveltă
Și
miraculoasa Deltă.
Îmi
iubesc țara cu gândul,
Știu
a-i înflori cuvântul,
Îmi
iubesc prin fapte raiul,
Și-i
port cu iubire straiul
Am
să cresc și-am să-i slujesc.
Doar am suflet românesc!
(Fotografia este preluată. Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/528610074982792401/)
joi, 16 noiembrie 2017
miercuri, 15 noiembrie 2017
marți, 14 noiembrie 2017
duminică, 29 octombrie 2017
luni, 9 octombrie 2017
duminică, 8 octombrie 2017
joi, 28 septembrie 2017
marți, 26 septembrie 2017
luni, 25 septembrie 2017
luni, 18 septembrie 2017
duminică, 10 septembrie 2017
Urare
culeasă dintr-un inipom copt...
Chiar
dacă-s bătătorite, drumurile se pot reinventa adăugându-le propria ta lumină.
Ia-ți copilul de mână și spune-i asta cu vorbe croite pe măsura lui. Mai
spune-i că-n iubirea ta pentru el este loc pentru experiențe de tot felul și că
veți trăi împreună lucrurile noi, timp destul. Nu-l lăsa să plece din povestea
căminului tău cu neîncredere. Pune-i aripa iubirii de-o parte și cea a
încrederii de sine de cealaltă parte. Intră în jocul atât de adevărat al
emoțiilor lui și arată-i că nimeni nu scapă de ele. Spune-i despre lădița
magică în care le poți încuia pe acelea nedorite și despre bucuria lui "a
reuși"... Nu uita să pui rugăciunea și binecuvântarea în ghiozdănel și mai
ales, nu uita tu, MAMĂ, să crezi în copilul tău!
Un an școlar în care prichindeii, și cei de la
grădiniță, și cei de acasă, să vă fie sănătoși, fericiți cu ei înșiși, pășind
siguri pe o cărare a lor. Drum bun!marți, 5 septembrie 2017
marți, 29 august 2017
luni, 28 august 2017
duminică, 27 august 2017
marți, 8 august 2017
luni, 31 iulie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)