Ajutați-l pe Moti să se ajute singur...
(poveste pentru părinţi şi bunici)
Autor, Oltea Paraschiv
Autor, Oltea Paraschiv
Moti e un motănel curăţel şi
frumuşel... Are însă o mare tristeţe: nu vrea la grădiniţă! Zadarnic s-a
străduit mămica pisică şi tăticul motan să-i explice că la grădi e aşa şi pe
dincolo... Moti plânge într-una, face risipă de lacrimi, se agaţă cu disperare
de hăinuţele mamei...Nu vrea şi pace!
- Ce-o fi cu el? Se
întreabă tăticul, mămica, bunicul şi bunica. Doar e un motănel isteţel!
Într-o zi în care
Moti plângea parcă şi mai spornic la uşa sălii de grupă, doamna educatoare, cu
un zâmbet de soare, a întrebat:
- Cum l-aţi
pregătit pe Moti pentru grădiniţă?
Doamna, mama lui Moti, a făcut ochii mari:
- Să-l pregătim???
- Desigur! Moti e
un copilaş drăguţ căruia nu-i place, ca oricărui copil, de altfel, să fie
abandonat...
-Dar nu l-am
abandonat! Doar l-am adus la grădiniţă...
-Bun, atunci!
Haideţi să vedem... Moti îşi pune singurel hăinuţele?
-Ăăă... Nu! Îl
ajutăm noi! Doar e mititel! Sare cu răspunsul buni care e şi dumneaei pe-acolo.
-Moti serveşte masa
singurel chiar dacă se murdăreşte pe blăniţă şi pe botişor?
-A, nu se poate aşa
ceva! Explică tatăl cu toată convingerea. Face prea mare murdărie! Îl hrănim!
Îi dăm cu linguriţa mimând tot felul de jocuri...
-Jocuri la masă?
Întreabă doamna educatoare, luminându-se încetişor într-un zâmbet şi mai larg
decât cel de la început.
-Moti doarme singur
în pătucul lui, desigur! Mai încearcă doamna educatoare o dată... Bunica
rostogoleşte un răspuns plin de iubire şi mândrie:
-Eu îl legăn pe
picioare! Ştiţi, e aşa de scump! Adoarme imediat ce-şi termină biberonul cu
ceai sau lapte!
Doamna educatoare
îi priveşte în continuare zâmbind şi întreabă:
-Moti foloseşte
singurel toaleta, nu-i aşa? Cred că este foarte bucuros că se poate descurca
deşi e doar un pui micuţ!
Toată lumea tace...
Nu! Moti este ajutat să folosească oliţa! Doar e prea mic pentru vasul de WC...
Ce vrea să spună doamna asta?! Doar noi ne iubim aşa de mult odoraşul!
Parcă ghicindu-le
gândurile şi neputinţa ori poate neştiinţa de-a iubi responsabil, doamna educatoare
le spune:
-Moti va fi
pregătit pentru "lumea mare" care pentru el este, acum, grădiniţa,
când îl veţi ajuta să se ajute singur. Până atunci se va simţi trădat de
bunica, care nu mai vrea să-l legene pe picioare, părăsit de mami care-l îmbracă
şi-l dezbracă, neiubit de tati care-l hrăneşte şi-n acelaşi timp se joacă cu
el, şi-aşa mai departe....
Moti îi privea pe
toţi cu ochi mari, înlăcrimaţi. Ştia că despre el este vorba...
Au plecat cu gândul
că vor reveni atunci când Moti va fi pregătit pentru grădiniţă...
