Povestea lui Dovleac-
scenetă
(Oltea Paraschiv)
Povestitorul:
Pe un câmp frumos odată
O poveste minunată
S-a țesut firuț cu fir
Într-o toamnă de safir.
Păsăminte un dovleac
Numai bunicel de leac
Chiar a devenit vedetă
Pentru întreaga planetă:
Dovleacul:
-Sunt greoi, mare și gras
Și de asta mi-e necaz!
Am să stau aici, mofluz
Până voi fi scos din uz!
Povestitorul:
Uite-așa se tot plângea,
Tare depresiv era!
Deodată, stai să vezi:
Șoricelul:
-Ai putea să mă salvezi!
Te rog! Dă-mi vreo trei semințe
Că așa e în tendințe:
Ronțăi sâmburi de dovleac-
Și ești sănătos: țac-pac!
Dovleacul:
-Serios?
Hai că m-ai întors pe dos!
Fă degrabă-o găurică
Și ia-ți sâmburi fără frică!
Povestitorul:
Uite-așa, încetișor
Dovleacul a prins umor
Păi...i-a apărut un ochi
Să nu-i fie de deochi!
Șoricelul... a plecat
Dar a apărut îndat’
Ca o umbră plutitoare
Cioara cea nemuritoare
Cioara:
Cra-cara! Cra-cara!
Vreau și eu ceva- ceva
O sămânță, două- trei
Că-s flămândă, dragii mei!
Dovleacul:
Știi să te-autoservești?
Că aici ce vrei, găsești!
Povestitorul:
A plecat și doamna Cioară...
Găurit, dovleacul, iară!
Acum are chiar doi ochi
Să nu-i fie de deochi!
Cât ai zice „mintenaș”
A venit și-un iepuraș:
Iepurașul:
Țupa-râng, țupa-râng!
Am sosit tocmai din crâng
Să caut miez gustos, bogat
Că-s hoinar și nemâncat!
Dovleacul:
-Ia de-aicea cât poftești
Doar să nu mă murdărești!
Povestitorul:
Dus a fost și iepurașul
Dar ce i-a făcut, poznașul:
Uite-așa, o gură mare
Care... cere de mâncare.
Vă spun drept, pare hidos
Dovleacul cel burdihos.
Când credeam că s-a sfârșit
Furnicuțele-au sosit:
Furnica1:
Furnicește te rugăm,
Dă-ne voie să intrăm!
Furnica2:
Nu te teme, nu furăm
Ce ne dai voie, luăm!
Furnica3:
Doar ne știi:
Suntem cinstite
Hărnicuțe și vestite.
Furnica4:
Și la noi în mușuroi
Creștem copilași vioi
Ne trebuie multă mâncare,
Pentru fiecare!
Furnica5:
Și nu-ți facem stricăciuni,
După noi... n-ai ce s-aduni!
Dovleacul:
-De-i așa, poftiți de luați!
Numai să nu mă lăsați
Fără pic de colagen
Că face cam rău la ten!
Povestitorul:
-Hmm! Se cam îngroașă gluma!
Dovleacul parcă e... Ciuma!
Mă scuzați! Par cam brutal?
Dar arată într-un hal...
Bietul! Dacă s-ar vedea,
Antidepresive-ar lua!
Dar... zic să nu ne pripim
Mai departe s-auzim:
Că s-a cam făcut și seara
Și se gată povestioara.
Licuriciul:
Dovleac bun, mărinimos
Te-aș ruga și eu frumos:
Lasă-mă să-nchiriez,
La tine să înnoptez.
Ți-oi plăti-n scântei și stele
Și-n calde lumânărele!
Dovleacul:
Poftește, gâză sfioasă,
Fă-ți din tărtăcuță, casă!
Povestitorul:
Oho-ho! Ce-ntorsătură!
Acum e cu sperietură!
Să-l vedeți: holbat, dințos
Bietul... pare el, sperios!
Dar ce vine pe cărare?
Iată! Un copil apare!
Și-ncă unul, măricel
Și-al treilea- mai prichindel.
Copil1:
-Ia priviți ce arătare!
Stătea ici, lângă cărare!
Copil 2:
-E cu ochii mari, găoace,
Nu-l are pe vino-ncoace!
Zic să nu ne-apuce jalea
Uite, ne arată calea!
E hidos dar... luminos.
Un bostan bun de luat
Când plecăm la... speriat!
Copil 3:
Bine zici măi frățioare!
Tare bun de glume pare!
Povestitorul:
-Uite-așa, dintr-o-ntâmplare
Dovleacul burtos și mare
E acum mare vedetă
Pentru întreaga planetă.
Nu știu lui îi place-or ba,
Nu l-a-ntrebat nimenea.
Poate că o faceți voi,
Într-o joi ori mai apoi...
NOTĂ: Utilizarea scenetei se va realiza menționându-se autorul. Este de bun simț respectarea dreptului de autor!
