"Povestea lui Dovleac"- scenetă hazlie

Povestea lui Dovleac- scenetă

(Oltea Paraschiv)

Povestitorul:

Pe un câmp frumos odată

O poveste minunată

S-a țesut firuț cu fir

Într-o toamnă de safir.

Păsăminte un dovleac

Numai bunicel de leac

Chiar a devenit vedetă

Pentru întreaga planetă:

Dovleacul:

-Sunt greoi, mare și gras

Și de asta mi-e necaz!

Am să stau aici, mofluz

Până voi fi scos din uz!

Povestitorul:

Uite-așa se tot plângea,

Tare depresiv era!

Deodată, stai să vezi:

Șoricelul:

-Ai putea să mă salvezi!

Te rog! Dă-mi vreo trei semințe

Că așa e în tendințe:

Ronțăi sâmburi de dovleac-

Și ești sănătos: țac-pac!

Dovleacul:

-Serios?

Hai că m-ai întors pe dos!

Fă degrabă-o găurică

Și ia-ți sâmburi fără frică!

Povestitorul:

Uite-așa, încetișor

Dovleacul a prins umor

Păi...i-a apărut un ochi

Să nu-i fie de deochi!

Șoricelul... a plecat

Dar a apărut îndat’

Ca o umbră plutitoare

Cioara cea nemuritoare

Cioara:

Cra-cara! Cra-cara!

Vreau și eu ceva- ceva

O sămânță, două- trei

Că-s flămândă, dragii mei!

Dovleacul:

Știi să te-autoservești?

Că aici ce vrei, găsești!

Povestitorul:

A plecat și doamna Cioară...

Găurit, dovleacul, iară!

Acum are chiar doi ochi

Să nu-i fie de deochi!

Cât ai zice „mintenaș” 

A venit și-un iepuraș:

Iepurașul:

Țupa-râng, țupa-râng!

Am sosit tocmai din crâng

Să caut miez gustos, bogat

Că-s hoinar și nemâncat!

Dovleacul:

-Ia de-aicea cât poftești

Doar să nu mă murdărești!

Povestitorul:

Dus a fost și iepurașul

Dar ce i-a făcut, poznașul:

Uite-așa, o gură mare

Care... cere de mâncare.

Vă spun drept, pare hidos

Dovleacul cel burdihos.

Când credeam că s-a sfârșit

Furnicuțele-au sosit:

Furnica1:

Furnicește te rugăm,

Dă-ne voie să intrăm!

Furnica2:

Nu te teme, nu furăm

Ce ne dai voie, luăm!

Furnica3:

Doar ne știi:

Suntem cinstite

Hărnicuțe și vestite.

Furnica4:

Și la noi în mușuroi

Creștem copilași vioi

Ne trebuie multă mâncare,

Pentru fiecare!

Furnica5:

Și nu-ți facem stricăciuni,

După noi... n-ai ce s-aduni!

Dovleacul:

-De-i așa, poftiți de luați!

Numai să nu mă lăsați

Fără pic de colagen

Că face cam rău la ten!

Povestitorul:

-Hmm! Se cam îngroașă gluma!

Dovleacul parcă e... Ciuma!

Mă scuzați! Par cam brutal?

Dar arată într-un hal...

Bietul! Dacă s-ar vedea,

Antidepresive-ar lua!

Dar... zic să nu ne pripim

Mai departe s-auzim:

Că s-a cam făcut și seara

Și se gată povestioara.

Licuriciul:

Dovleac bun, mărinimos

Te-aș ruga și eu frumos:

Lasă-mă să-nchiriez,

La tine să înnoptez.

Ți-oi plăti-n scântei și stele

Și-n calde lumânărele!

Dovleacul:

Poftește, gâză sfioasă,

Fă-ți din tărtăcuță, casă!

Povestitorul:

Oho-ho! Ce-ntorsătură!

Acum e cu sperietură!

Să-l vedeți: holbat, dințos

Bietul... pare el, sperios!

Dar ce vine pe cărare?

Iată! Un copil apare!

Și-ncă unul, măricel

Și-al treilea- mai prichindel.

Copil1:

-Ia priviți ce arătare!

Stătea ici, lângă cărare!

Copil 2:

-E cu ochii mari, găoace,

Nu-l are pe vino-ncoace!

Zic să nu ne-apuce jalea

Uite, ne arată calea!

E hidos dar... luminos.

Un bostan bun de luat

Când plecăm la... speriat!

Copil 3:

Bine zici măi frățioare!

Tare bun de glume pare!

Povestitorul:

-Uite-așa, dintr-o-ntâmplare

Dovleacul burtos și mare

E acum mare vedetă

Pentru întreaga planetă.

Nu știu lui îi place-or ba,

Nu l-a-ntrebat nimenea.

Poate că o faceți voi,

Într-o joi ori mai apoi...

NOTĂ: Utilizarea scenetei se va realiza menționându-se autorul. Este de bun simț respectarea dreptului de autor!