luni, 20 martie 2017

Poveste pentru prichindei, mămici, tătici și bunei...



O poveste în care şi Miau este prinţesă
de Oltea Paraschiv

Miau era şi ea în povestea mea,
cu ghetuţe căptuşite, îmblănită,
cochetă şi foarte discretă.

Nu părăsea pentru nimic în lume colţul ei de sofa
doar pentru că, uite-aşa, dorea s-o mângâie cineva...
Miau iubea florile.
Mai ales pe cele albastre.
Credea că sunt venite din astre...
Şi le torcea fire de-argint
să se prindă cu ele de-un alint
ori de-un vânticel mai pui
şi să plece-aşa, hai - hui...
Unde? Păi... uitai să vă spui că...
Miau era fiică de poet
Şi căuta o lădiţă violet
În care s-au ascuns cuvinte rimate
Pentru că nu doreau să stea în carte!
Tatăl-poet, împărat luminat,
Nu avea vreme de căutat…
Aşa că a trimis-o pe prinţesa Miau
Pentru că pe ea n-o speriau
Şoriceii, vrăbiuţele şi piţigoii,
Copiii oamenilor ori ropotul ploii.
Şi-apoi, Miau mai avea ceva
Pentru care orice detectiv o invidia:
Mustăţi conectate la astral,
Unde cuvintele urmau să vină la un bal…
Momentul era cum nu se poate mai nimerit
Ca Miau să acționeze nestingherit...

                                                       


duminică, 19 martie 2017

Legenda lăcrămioarelor

,
În lectura autoarei, aici: https://www.youtube.com/watch?v=lUVyNSizGA4&ab_channel=Olti%C8%9BaSchiporParaschiv