Magia lui „MULȚUMESC!”
(Oltea
Paraschiv)
Un viermișor drăguț, îmbrăcat în haină
de catifea verde și cu pălăriuță pe cap, mergea tist pe cărare. Colindase toată
ziulica în căutarea unei căsuțe dar n-a găsit-o. Era și flămând și înfrigurat
ba chiar și puțin speriat pentru că de oriunde putea să-l pândească o primejdie
mare- o pasăre care să-l înfulece numaidecât.
Se apropia seara. Viermișorul ajunse
într-o livadă cu meri încărcați de rod.
Deodată, un măr roșu, frumos, căzut
printre frunzele galben-aurii, strigă:
-Hei! Tu de colo!
-Cine, eu? S-a speriat viermișorul.
-Da, tu. Vino mai aproape te rog. Vreau
să-ți spun ceva.
Viermișorul se apropie sfios și cam
temător.
-N-ai dori un prânz gustos?
-O, da! Sunt lihnit de foame!
-Dar o căsuță parfumată și curată ai
vrea?
-O, cum să nu??? Se-apropie noaptea și
eu nu am unde să mă adăpostesc...
-Dacă-i așa, poftește înăuntrul meu!
Vezi că ușița este chiar aici, aprope! (Și mărul îi arătă, mișcând codița
scurtă, unde să privească-exact în spatele lui.)
Viermișorul făcu o plecăciune. Își
scoase pălăriuța mică din cap și mulțumi elegant:
-O, MULȚUMESC! MULȚUMESC din toată inima
mea de viermișor!
Celelalte mere de pe jos, auzind cât de
politicos și de bine crescut era viermișorul, l-au invitat și ele:
-Când vei pofti un miez dulce, cu parfum
diferit și o căsuță nouă, să știi că abia te așteptăm!
Și uite-așa, magia unui MULȚUMESC spus
la timp i-a asigurat viermișorului și casa și masa de care avea atâta nevoie,
pe toată perioada toamnei.
O singură condiție i-au pus totuși
merele gazde: să ia toate semincioarele mici, maronii aflate în mijloc, în
niște cămăruțe speciale, și să le îngroape în pământul umed. De acolo aveau să
răsară în primăvară puiuți de măr... Dar asta este o altă poveste pe care o
veți afla la momentul potivit...
Cuvinte de luat în ghiozdănelul cu memorie: catifea, lihnit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu