A SOSIT VACANȚA MARE!

Vacanța prichindească

 (Oltea Paraschiv)

Cioc! Se-aude la portiță,

Prichindeii sar ca unul:

-Cine ești mata, desculță

Și cu părul ca alunul?

Și ce ai în geamantane?

E cumva plin cu bomboane?

Hei, de ce ne tot zâmbești?

Ne-aduci daruri prichindești?

Chiar atunci un intrigat

Care-a sesizat nuanța

S-a oprit și le-a strigat:

-Măi copii, ea e VACANȚA!

Hărmălaia se destramă

Doar cât ține o uimire

Și apoi, cu multă larmă,

Prichindeii dau de știre:

-Plec la mare!

- Plec la munte!

-Plec la țară la bunici,

La puii de rândunici!

De atâta clopoțeală,

Ies vecinii la pervaz

Și o guguștiucă cheală

Gângurește a necaz...

Deodat’, fără rugăminți,

Liniștea crește cu spor

« -Să fiți prichindei cuminți

Pân’ la anul viitor! »

Doamna cea EDUCATOARE,

Meșteriță în magie,

Perechi mici de aripioare

Le-a lipit fără să știe...

Și ghidușă și sprințară

I-a îmbrățișat pe rând,

Vorbe calde-i înștiințară:

-Ne vom revedea curând....

Și s-au dus vâslind a zbor,

DOAMNA a rămas deoparte

Să-i descânte-a soare, -a dor

Până când vor fi departe...