Roșulina
și Movulina
(Oltea
Paraschiv)
Într-o grădină fermecată, unde razele soarelui
se jucau printre fire și petale cu fluturii, buburuzele și albinuțele, trăiau
două surori lalele: Roșulina și Movulina.
Roșulina era veselă și plină de energie.
- Eu sunt culoare caldă! Spunea ea. Ca focul, ca soarele, ca dragostea!
Movulina zâmbea liniștit.
-Iar eu sunt culoare rece. Ca cerul, ca
apa, ca liniștea serii...
Într-o zi, cele două au început să se
certe.
-Eu sunt mai frumoasă! Spuse Roșulina.
Încălzesc totul în jur!
-Ba eu! răspunse Movulina. Eu aduc liniște și răcoare!
Florile din jur au început să murmure.
Margaretele șușoteau, iar buburuza de pe frunză își mișca antenuțele, curioasă.
Atunci, un fluturaș colorat a coborât ușor între ele.
-De ce vă certați? Întrebă el blând. Nu
vedeți cât de frumoase sunteți împreună?
Cele două lalele s-au privit. Soarele trimitea
raze aurii peste Roșulina iar o umbră răcoroasă o învăluia pe Movulina.
-Uite, spuse fluturașul, culorile calde…(și
a atins petalele Roșulinei, care au strălucit ca focul) și culorile reci… și a
mângâiat-o pe Movulina, care a devenit ca o picătură de cer.Împreună, faceți
lumea mai frumoasă!
Roșulina a chicotit:
-Fără tine, ar fi prea fierbinte!
Movulina a zâmbit:
-Fără tine, ar fi prea rece…
Și atunci… s-au apropiat una de alta.
Grădina s-a umplut de lumină și culoare.
Florile dansau, fluturașii zburau, iar buburuza aplauda cu piciorușele ei mici.
Morala, dragi copii este: culorile
calde și reci sunt diferite, dar împreună fac lumea mai frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu